Slujebnicul Arhieresc al Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei

Fondul de manuscrise româneşti conţine în primul rând texte ale literaturii române vechi care au constituit adevăratul liant al poporului român. Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană, traduceri după originale slavone ale textelor Noului şi Vechiului Testament, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, sunt cele mai vechi texte în limba română. Remarcabil, de asemenea, este Slujebnicul Arhieresc al Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei, cu text în slavonă, română şi greacă, precum şi Floarea Darurilor, într-o traducere de la mijlocul veacului al XVI-lea.   În aceeasi categorie se înscriu legendele religioase apocrife, cum sunt acelea cuprinse în Codex Sturzanus, romane populare ca Alexandria sau Erotocritul de Vincenzo Cornaro, Ceasornicul Domnilor de Antonio Guevara, tradus de Nicolae Costin, sau manuscrisele de Cronici privind trecutul ţării.