Inchiziția

„Nu există, cred, în toată istoria Europei un capitol care să fi produs atâta impresie asupra oamenilor, ca cel al Inchiziției. Nici un subiect de asemenea, îmi pare, n-a fost mai rău înțeles, mai prost interpretat, înconjurat de mai multe greșeli, idei false, exagerări și n-a dat naștere la atâtea controverse și prejudecăți. Așa cum voi arăta, Inchiziția n-a fost nicidecum o instituție exclusiv religioasă; dar într-un timp când Biserica guverna, ca să spunem așa, lumea "civilizată", în care politica, religia, puterea temporală, întreaga știință și educație erau în mâinile reprezentanților bisericii; într-un timp când fanatismul și superstiția erau strâns legate între ele, o instituție ca Inchiziția trebuia neapărat să devină în mare parte o armă pentru biserică. Era inevitabil ca oameni care n-aveau să dea socoteală nimănui, să abuzeze de o astfel de armă și să se servească de ea în interesul lor personal. Ca multe alte instituții ale oamenilor, scopul inițial al Inchiziției era admirabil: ea a fost instituită să mențină creștinismul împotriva necredincioșilor și să salveze sufletele. Dar, tot așa ca multe alte demne și admirabile invenții, a fost transformată în ceea ce a fost poate mijlocul cel mai atroce de-a zdrobi viețile omenești, libertatea de gândire și de acțiune. Ea a întârziat răspândirea științei și a adevărului, înaintarea civilizației și a progresului, prosperitatea națiunilor.” - A. Hyatt Verrill