1000 de ani de bucurii si dureri

Disident chinez. Artist revoluționar. Simbol global.

Ai Weiwei povestește despre copilăria petrecută în exil, într-o regiune pustie cunoscută drept „mica Siberie“, despre mutarea în America în tinerețe și întoarcerea în China, dar și despre ascensiunea lui până la statutul de superstar al lumii artelor și activist internațional pentru drepturile omului și despre felul în care i-a fost modelată opera de viața sub un regim totalitar.

1000 de ani de bucurii și dureri este o poveste despre o creativitate excepțională și convingeri politice înfocate, dar și o aducere-aminte despre nevoia urgentă de a apăra libertatea de exprimare.

„Aceste memorii sunt și intime, și cuprinzătoare, o analiză asupra artei și libertății (…) O istorie sociopolitică fascinantă și o privire aruncată în culisele modului în care unul dintre cei mai importanți artiști în viață a devenit cine este.“ – TIME

„1000 de ani de bucurii și dureri poate fi considerat un alt act de sfidare (…) Cartea reprezintă efortul lui Ai Weiwei de a revendica trecutul dramatic al țării și al familiei sale.“ – THE WALL STREET JOURNAL MAGAZINE

„Un document al convingerilor și activismului (…) o relatare lucidă despre doi artiști care au luptat împotriva convențiilor, loviți de toanele unei politici a absurdului.“ – SAN FRANCISCO CHRONICLE

„Mișcător (…) Ai nu lasă urmele vieții lui să rămâ­nă îngropate. Dezgroparea lor e un act de despo­vărare, o scrisoare deschisă către urmași, o suturare a trecutului și prezentului. Este refuzul de a fi doar un pion — și cea mai puternică afirmare a unui sine.“ – THE NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

„Opera lui te pune întotdeauna pe gânduri, este imprevizibilă și personală într-o măsură enormă.“ – ELTON JOHN

„Captivantă… Recomandată din toată inima.“ – LIBRARY JOURNAL

AI WEIWEI este considerat unul dintre cei mai importanți artiști în viață din întreaga lume. S-a născut în 1957 la Beijing; în scurt timp, tatăl său a fost exilat în regiunea Xinjiang, de unde Ai a plecat în 1976. A urmat cursurile Aca­demiei de film de la Beijing, iar ulterior s-a stabilit la New York. A revenit în China în 1993. Opera sa include lucrări de arhitectură, artă conceptuală, cura­toriat, instalații artistice și fotografie și este influențată de activismul său social și atitudinea adesea critică la adresa gu­vernului chinez. A expus în întreaga lume și a primit numeroase premii prestigioase, atât pentru activitatea de activist pentru drepturil