Povestiri din Bucovina

„Plânsă, veghindu-l la căpătâi, cu gândul nu numai că a rămas văduvă, ci și la cheltuielile de înmormântare și prohod, pentru care scociorâse cufărul, Rahirei abia i-a fulgerat și un alt gând. Că Căci Diana se uita doar înainte, după târşul acela criminal, scrutând zarea, ca mai apoi să-şi dea seama că spre locul de unde Augustin n-a mai putut ieşi din capcana morţii, îşi poate croi cărare după cântecele păsărilor, ce o călăuzeau printr-o magnifică simfonie, şi care nu vesteau doar venirea primăverii, ci plângeau din vârful copacilor şi iubirea neîmpărtăşită a lui Augustin, de parcă şi ele se îndrăgostiseră de tânărul acela învolburat, de-abia după ce n-a mai fost.”