candelabre în valul artificial

„Este observație și cântărire atentă, nu neapărat flatantă sau confortabilă, a noastră, a celor din jur, dar fără a se îndepărta de sine, fără a renunța la autoscopie — necomplezentă și, uneori, necruțătoare. Este concentrare și vibrație a inteligenței, dar fără a suspenda, fie și pentru un moment accidental, sensibilitatea cea mai vie. Conversațională, deci, fără a sări momentul de reflecție. Sarcastică, dar cu scurtcircuite — ale vulnerabilității, ale tandreții. În plus, poezia lui Alexandru Funieru are puterea (și farmecul) de a distinge, în puzderia de informații, presiuni, pulsiuni și interconexiuni care ne asaltează încontinuu, volutele voluptuos-somptuoase, fragrant-delicate, dar și o mare puritate ludică, ale unor candelabre parcă de dimensiunile caravelelor.”

Caius Dobrescu

„Tunată pe Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M., această exuberantă, aproape barocă detonare a lumii și a adânc statorniciților ei mumuleni o să fie ca un mare bal pentru tine, cititorule. Trist, ca toate balurile. Discursul devine propagandă în răspăr și bășcălie, catapultează în derizoriu stilul de viață mainstream impus și tarele lui, îi confiscă și aneantizează instrumentarul, hiperbolizându-l.”

Andrei Dósa