Babylon

Babylon. Metaforă supremă a literaţilor şi filologilor împătimiţi – printre care se prenumără la rându-i autorul ca studii şi vocaţie – imagine perenă a luptei dintre spirit (duh) şi materie (carne), simbol ascensional şi al prăbuşirii deopotrivă, provocare făuritoare şi traductologică fără sfârşit, Babelul de(s)criptat şi decrispat de tânărul poet se aşează implacabil şi architectonic desăvârşit în galeria talentelor genuine din locul şi vremurile noastre. O cădere spre înalturi cum puţine s-au scris în limba română şi ce merită un destin mai larg decât idiomul în care a fost făurit. Căci nu e şi Turnul străvechilor orgolii antropogonice un semn de exclamaţie al globalizării de obşte, până la urma (t)urmelor?