Sătmarul de altădată

„Ca să te apuci să scrii despre gândurile, trăirile, entuziasmele și decepțiile tale, trebuie să lași timpul să-ți decanteze impresiile de moment, balastul trăirilor efemere. Noroc că memoria ajută la retrăirea lucrurilor esențiale. Înainte de a începe aceste rânduri, m-am gândit: cui i-ar folosi? Celor de o vârstă cu mine? Celor mai tineri? Poate că valoarea acestor rânduri nu este mai mare decât cea a unui firicel de nisip adus la mal de spuma valurilor.

Încerc să evoc fapte și oameni care aparțin memoriei mele de sătmărean. Deși am locuit acolo numai 17 ani, ca educație, tradiții și mentalitate m-am considerat întotdeauna aparținând acestui loc. După terminarea liceului, contactul meu cu Sătmarul a fost, din păcate, din ce în ce mai sporadic, dar, de fiecare dată când am ajuns acolo, am trăit cu multă emoție reîntâlnirea cu minunatele mele plaiuri natale.” (AUREL ANDERCOU)