Marile cataclisme terestre

Immanuel Velikovsky revine cu Marile cataclisme terestre (1955), o lucrare titanică nedestinată celor care preferă să creadă într-un pământ etern liniştit, învăluit în grădina unui Eden sigur şi îndestulat sau într-un rai benign pregătit umanităţii de către promotorii "paşnici" ai unui stabiliment ştiinţific vetust.

Această continuare a super controversatei Ciocnirea lumilor (1950) dispută vehement ipotezele fragile ale trioului Agassiz-Lyell-Darwin, prăbuşindu-le maiestuos sub imensa greutate a dovezilor torenţiale lăsate în urmă de catastrofismul evident ce a răscolit Pământul în epoci mai recente decât am vrea să credem, presărându-l cu vaste cimitire naturale, munţi înălţaţi în grabă de forţe inexplicabile, oceane evaporate de evenimente bruşte cu origini nepământene, urcări şi coborâri succesive ale coastelor marine urmate de valuri seismice care au pustiit continente întregi, reformatând relieful, civilizaţii, faună şi vegetaţie totodată.

10 ani de cercetări interdisciplinare neîntrerupte care au trezit în lumea ştiinţifică ostilităţi ruşinoase, aşternuţi fără ezitare de un Velikovski sfidător, antagonist dar uşor de înţeles, revoluţionând complet visul fericit al uniformistului iubitor de pace. O carte epocală, demnă de atenţia din ce în ce mai mare acordată de revirimentul ştiinţei timpurilor moderne şi care TREBUIE citită cât mai curând!