Instrumente muzicale și poetica lor în opera lui Eminescu

„Un vis de iubire trăiește Dan-Dionis, preumblându-se cu Maria la vremea nopții în lumea solară a cerurilor, mânat însă de neostoita idee a dezlegării enigmei care îi macină mintea, chiar dacă un înger îl avertizează la modul cel mai serios: De ce vrei să scoți din aramă sunetul aurului? El vrea să-l vadă numaidecât pe Dumnezeu, iar un alt înger îi dă o replică zdrobitoare: Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți. Dan se află departe de a-și da seama că sufletul său e un bărăgan pustiu, cu mărăcini rostogoliți în toate părțile. Răspunsul îngerului nu-i generează un ecou favorabil și nu-l liniștește. Capul i se umple de cântece amăgitoare, în vreme ce îl cuprinde un orgoliu nemăsurat, părându-i-se că ființele netrupești ale cerului îi îngână cântările și se mișcă în ritmul lor. Personajul intră în vârtejul momentului malefic și al semeției în erupție: Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne…, provocând vuietul apocaliptic al căderii: Vum! Sunetul unui clopot urieșesc (cu rol de pedeapsă divină) – moartea mărei, căderea cerului – bolțile se rupeau, jumalțul lor se despica și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire.”

Ioan Țicalo