Psihoterapie și consiliere

„De la bun început ţin să fac o precizare: nu pot spune cu toată sinceritatea că am vindecat pe cineva. Cred că aşa ceva nu este posibil. Psihoterapeutul poate, în cel mai fericit caz, facilita re-apropierea dintre un Eu complet identificat cu existenţa materială şi Conştiinţa. Doar reîntoarcerea la esenţa noastră ne poate scăpa de suferinţă.

Omul vine la psihoterapeut atunci când simte că nu mai poate face faţă unei suferinţe, dureri sau nelinişti. Suferinţa apare atunci când ne separăm de fiinţa noastră, de Conştiinţă, de acea parte din noi care ne uneşte cu sursa fericirii şi a păcii. Când nu avem credinţa într-o forţă superioară vom alege ca 14 obiect al veneraţiei noastre ceva material şi trecător, care ne va produce deziluzie în cele din urmă, cum ar fi: banii, o anumită persoană pe care o iubim şi fără de care credem că nu putem trăi, cariera, etc.

Tehnicile terapeutice, indiferent de abordarea căreia aparţin, au efect doar prin prisma unei relaţii terapeutice bazate pe încredere, transparenţă, integritate, empatie, sinceritate. Şi cum putem stabili un raport bazat pe astfel de principii dacă nu cultivăm aceste calităţi în noi înşine? Acceptarea necondiţionată a celuilalt, non-judecata, răbdarea, detaşarea, etc., sunt precepte întâlnite în mai toate religiile lumii, şi folosite în aproape toate abordările psihoterapeutice.”