Dracula - Bram Stoker

Cand Jonathan Harker primeste o scrisoare de la Contele Dracula, in care e invitat la castelul acestuia din inima Carpatilor, tanarul avocat englez se pregateste numaidecat de calatorie, ignorand semnele si superstitiile pe care le tot soptesc localnicii. Prizonier in inima padurii, barbatul se va gasi inconjurat de mistere si demoni stravechi, cu chip de femeie, care dispar odata cu rasaritul. Sau, poate, doar si le-a imaginat?...

Ilustratii de Fernando Vicente

Dracula a incetat sa mai fie o carte. Dracula reprezinta pentru romanele cu vampiri exact ceea ce Un studiu in rosu inseamna pentru romanele cu detectivi: prima si cea mai grozava poveste in care este introdus personajul emblematic pentru aceste genuri literare. - The Guardian

Fragment din cartea "Dracula" de Bram Stoker

"Multe lucruri erau noi pentru mine; de pilda, claile de fan in arbori, palcurile de mesteceni plangatori, cu trunchiurile lor albe lucind ca argintul printre verdele delicat al frunzelor. Din timp in timp ne incrucisam cu cate o caruta de posta, obisnuita caruta taraneasca, lunga, cu osie libera, cioplita sa faca fata drumului plin de hartoape. Vedeai, fireste, in carute, tarani intorcandu-se acasa, cehii in cojoace albe de oaie, slovacii in mindire colorate, acestia din urma purtandu-si topoarele lungi ca pe lanci. Caderea serii se vestea friguroasa, iar intunecimea crescanda parea sa amestece in aceeasi bezna stejari, fagi si pini; totusi, in vaile prin care treceam, printre maguri, urcand cate o trecatoare, coniferele negre se distingeau pe alocuri pe fundalul unui lintoliu proaspat de nea. Cateodata, cand drumul strabatea cate un palc de pini care, in intuneric, parea ca ne inghite, mari pale de ceata acopereau din loc in loc copacii, producand o impresie stranie si solemna, ce-mi inturna gandurile la plasmuirile fioroase ce ma chinuisera spre seara. Innoptarea punea intr-o lumina ciudata norii ca niste fantasme ratacitoare printre Carpati. Cand si cand, pantele deveneau atat de abrupte, incat cu toata graba vizitiului nostru caii erau siliti sa mearga la pas. As fi vrut sa ma dau jos si sa merg alaturi de ei, cum se obisnuieste la noi in asemenea imprejurari, insa vizitiul nici nu voia sa auda."