Fericirea, pentru o portocală, nu înseamnă să fie o caisă

Nevoită să înfrunte o boală cumplită, cancerul, la doar 30 de ani, Catherine Preljocaj începe să îşi pună întrebări în legătură cu cauzele acesteia, într-o explorare a trecutului său şi a familiei sale refugiate din Albania, din care aflăm că, pentru o tânără independentă şi rebelă, soarta obişnuită a unei femei albaneze — căsătorie aranjată, supunerea faţă de onoare şi tradiţie, reprimarea emoţiilor — nu e deloc ceva de invidiat. Catherine refuză să se conformeze normelor şi părăseşte domiciliul familiei, pendulând între diverse locuri de muncă şi iubiri, incapabilă să îşi asume angajamente. Căutările sale o ajută, în cele din urmă, să înţeleagă că boala nu este decât rezultatul unei vieţi nefericite şi că doar dragostea, descoperirea propriilor rădăcini şi reconcilierea cu trecutul îi vor aduce vindecarea. O poveste adevărată despre speranţă, curaj, iubire şi despre acest drum unic şi minunat pe care îl reprezintă întâlnirea cu propriul eu.