Cu tine în Paris

Evgheni Oneghin al lui Pușkin transpus în Parisul contemporan

Tatiana avea paisprezece ani, iar Evgheni șaptesprezece când s-au cunoscut și când s-ar fi putut naște o idilă…

Zece ani mai târziu, se reîntâlnesc din întâmplare și încearcă să se apropie iarăși unul de celălalt. Dar, deși s-au maturizat și ai crede că nimic nu le mai poate sta în cale, de fapt situația este complicată: pe de-o parte, Tatiana are o mulțime de planuri bine puse la punct, iar pe de altă parte, Evgheni se simte nesigur și poartă încă povara unei tragedii din adolescență. Oare acum vor reuși să treacă peste obstacole și ezitări, pentru a rămâne împreună?

„Eu știu — știau și ei, fără să și-o spună  — că în clipa asta trăiau ceva rar, ceva ce se trăiește pentru foarte scurt timp, unul dintre momentele aidoma unei biluțe de mercur, elementar…”

Nu e un dat ca iubirea pierdută să fie o tragedie.

„Nu-i nevoie să faci mereu caz de iubirea pierdută. Dar pentru cei doi, îngăduiți-mi să fac o excepție. Priviți cum tremură de bucurie că se revăd. Priviți-le puțin ochii…”