Caleidoscopul unei jumătăți de veac în Bucureşti (1900–1950) și alte pagini memorialistice

Constantin Beldie (1887–1953), secretarul de redacţie al Noii Reviste Române şi, după Primul Război Mondial, al Ideii Europene, spirit modern şi întreprinzător – „anti-intelectualist”, ar fi zis el –, mare amator de plăceri lumeşti, cel despre care se spune că ar fi introdus în moda bărbătească din Regat cămaşa cu guler rabatu şi mânecă scurtă, cel din cauza căruia, iarăşi se spune, s-ar fi sinucis, din dragoste, scriitoarea Cora Irineu, a rămas practic necunoscut marelui public. Paginile sale memorialistice merită însă din plin citite.

Scrise cu o vervă nebună, ele evocă nu numai momentele importante ale vieţii autorului, ci şi un Bucureşti de un pitoresc incredibil, aducând detalii savuroase, greu de găsit în altă parte: de pildă, despre localurile şi felurile de mâncare autohtone (vezi uluitoarea înşiruire culinară din Cartea a cincea), despre bordelurile şi marile cocote ale Capitalei (Cartea a şaptea), ba chiar şi despre jocurile practicate de copiii mahalalelor de odinioară (Cartea a opta).

Ediţia Humanitas a Caleidoscopului lui Constantin Beldie a fost anume alcătuită pentru a fi accesibilă şi agreabilă cititorului de azi.