Anotimpuri paralele

Cine îl cunoaște pe criticul și istoricul literar Constantin Cubleșan, știe că e un foarte bun „povestaș”. Nu o dată, întâmplările povestite de el ajung să devină folclor, fiind repetate ca niște bancuri bune. Ca să ne mutăm în zona scrisului, să recunoaștem, alături de cei care s-au desfătat cel puțin o dată cu această mostră de oralitate modernă, că o anume „circulație” sau un anume caracter memorabil al conținuturilor povestite se datorează talentului înnăscut al lui Constantin Cubleșan de a povesti pur și simplu. Desigur, talentul acesta merge mână în mână cu o plăcere nedisimulată de a spune povestea și, implicit, de a se desfăta cu reacțiile publicului. Georgeta Orian