Datoriile preoților

Descoperind această caărțulie în grai românesc și litere chirilice, am dorit să o reedităm din mai multe motive. Reeditarea unei astfel de lucrări are, fără îndoială, și un scop istoric. Ne folosește la cunoașterea istoriei Bisericii noastre. Istoria este un bun învățător. Ne folosește să știm, în cazul de față, cum era abordată cu peste o sută cincizeci de ani în urmă problema atât de importantă a datoriilor preoților. Un capitol important în programul editorial al oricărei edituri este cel al reeditarii lucrărilor mai vechi. Reeditările au o benefică funcție unificatoare cu trecutul. Ele ne trezesc și ne cultivă conștiința trecutului nostru, a rădăcinilor, a perenității.

Dar reeditarea nu se limitează la acest scop, ci vizează, indiscutabil, readucerea în discuție a temei propriu-zise a lucrării, a datoriilor preoților. Tema este tratată într-o o manieră simplă, concisă, dar cu multă fermitate. Sunt lucruri știute de cele mai multe ori, dar deseori trecute cu vederea, adică neluate în seamă în practică. Este un gol editorial pe această tema. Au fost reeditate aproape continuu catehisme pentru credincioși, dar nu avem cunoștință să fi circulat materiale asemănătoare pentru preoți. Este posibil ca motivul principal al acestui gol să fie simțământul că nu trebuie să circule printre credincioșii de rând o lucrare care să vorbească despre cele preoțești. Nu credem că acesta poate fi un argument decât în perspectiva unei prea mari separări sau distantari între preoți și mireni, aspect care caracterizează alte tradiții creștine, în nici un caz pe cea ortodoxă.

Cartea de față nu face abuz de informație și de știință, ci, atâta cât există ele, slujesc strict modului de viață, au un caracter evident funcțional și aplicat. Preotul este învățat ce trebuie să facă, și nu ce trebuie să știe, sau mai exact, preotul este învățat ce să știe, că să știe ce și cum să facă.

(Extras din Cuvânt înainte la cea de-a doua editare – Preot Constantin Coman)