Sezonul cireșelor

Atunci când destinul mă poartă pe drumul meu, simt cum emoțiile mă cuprind ca o mare interioară, iar inima îmi bate cu putere, ca și cum ar ploua cu stele căzătoare printre artificii. În acele momente, trăiesc cu intensitate fiecare clipă, simțind că lumea din jur dispare și rămân doar eu, cu gândurile și trăirile mele. Viața capătă o profunzime aparte, iar sufletul meu se lasă purtat într-un adevărat Eden al emoțiilor.

Să revenim la poveste. Sunt singură în trenul care mă duce înapoi spre București, după o scurtă, dar intensă călătorie de serviciu la Cluj-Napoca. Privesc peisajul tot mai verde, cireșii sălbatici cu fructe mici, încă necoapte, abia ieșite din florile scuturate de vânt, și mă relaxez, lăsându-mi mintea să zboare printre amintirile proaspete ale drumului. Nu eram pregătită să mă reîntâlnesc cu destinul, nici nu bănuiam ce urma să trăiesc. Trenul încetinește și oprește în gara din Brașov, iar forfota oamenilor cu bagaje și agitația de pe peron mă fac să privesc în cealaltă direcție, lăsându-mă purtată de gânduri.