I. L. Caragiale şi caligrafia plăcerii

„Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am lăsat sedus de Caragiale. De ce? Fiindcă scrisorile lui din Berlin sunt cea mai suculentă, complicată, excitantă, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri şi capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuţă, Odobescu, Blaga... Şi mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian şi celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie şi umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaş, ahotnic de putere şi recunoaştere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse aşteptări epistolare, cinic şi sentimental, mizantrop şi altruist, înnebunit de România la 1907 ş.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol şi exemplu. Sălaşul utopic al unui paseist nevindecabil.” (Dan C. MIHĂILESCU)

Descoperă mai multe cărți scrise de Dan C. Mihăilescu

Dacă ți-a plăcut cartea I. L. Caragiale şi caligrafia plăcerii, scrisă de Dan C. Mihăilescu, cu siguranță vei aprecia și celelalte titluri semnate de același autor Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!? , Humanitas Alte mijlociri. Arest livresc la domiciliu , Humanitas Castelul, biblioteca, puşcăria , Humanitas