Librar, o cinzeacă la hârtie!

Umbră verde

Dacă aş fi o frunză,

umbra mi-ar fi scândură,

dacă aş fi scândură,

umbra mi-ar fi mormânt,

dacă aş fi mormânt,

umbra mi-ar fi cărbune

încălțat cu pământul întreg,

crucea coaptă mi-ar măsura

dezbrăcarea cu umbrele-i,

prunci ai umbrei mele.

Dacă aş fi pământul,

umbră nu mi-ar putea fi raiul,

acolo, în spatele unei străluciri

stă altă strălucire,

umbră mi-ar fi iadul

cu săvârşirile-mi măsurate

în puls iute cu pumnii strânşi

când îl vindeam

pe Dumnezeu mesei,

umbrele lor nu se supun crucii,

soarele lor nu le împarte

rotund ceasurilor,

le izbeşte mugind de cazane,

şi văzând acestea

jur că dacă aş putea scăpa,

dacă o vâlvătaie mai înaltă

m-ar descălța de cărbuni,

umbra mea ar putea hrăni

o scândură până la frunză