Dezgropând soarele

Autorul bestsellerului Pastă de fasole dulce

Indiferent ce ni se întâmplă, putem face în așa fel încât soarele să răsară din nou în inima noastră

Yoshie și-a pierdut unicul fiu, iar de atunci nu a mai ieșit din casă. Soarele nu mai răsare nici el, întreaga lume fiind acaparată de un întuneric perpetuu. Într-o zi, un băiat misterios îi bate la ușă și îi aduce o rază de speranță. Yoshie acceptă să-l însoțească într-o călătorie care o poartă prin trecut și printre propriile amintiri, până la regăsirea astrului dispărut. Căci, la capătul nopții, soarele e întotdeauna acolo, așteptând să răsară. Durian Sukegawa dă naștere unei povești luminoase, în care căutarea soarelui se confundă cu cea a speranței, a vindecării și a luminii interioare.

„De obicei, când văd un nor, mă gândesc la sufletele celor morți. Văd un loc liniștit, unde cei care și-au pierdut forma umană se pot uita un timp la noi, cei de pe pământ. Totodată, norii reprezintă începutul vieții. Pe planeta noastră, viața nu poate să existe fără apă. Altfel spus, norii sunt locul în care moartea și viața se întrepătrund, ei devenind astfel, pentru mine, un simbol al ideii de reîncarnare din filosofia orientală. Fără îndoială, în vremurile în care ura și ostilitatea ajung la apogeu, se instalează întunericul. M-am gândit că, dacă pământul ar trece printr-o astfel de perioadă, copiii transparenți din nori, care au fost și ei adulți cândva, ar cădea unul câte unul și ar încerca să aducă soarele la suprafață.” (Durian Sukegawa)