Opere VII. La ruinurile galanteriei. Opera postumă

„În poezia de final, reflexele au rămas, ochiul decupează liniile și formele erotice ale realității, obsesia feminității, cultul ei, când falic-păgân, când diafan, persistă, dar tonul îl dă reîntoarcerea la imaginile unei virilități apuse. De aceea, erotismul e, în aceste texte, încărcat de melancolie. Îndrăznelile sunt cel mai adesea proiecții iluzorii sau reconstituiri imaginare. Bătrînețea e o stare de spirit pe care poetul o refuză pentru că poezia sa e o sinteză senzorială, simțurile au rămas vigilente, dorința persistă. Scrisul se opune morții; scriem pentru că murim și nu ne împăcăm cu asta; scriem împotriva morții; scriem ca să lăsăm mărturie că moartea nu e totul, că bucuria și frumusețea nu sunt trecătoare; scriem pentru a opune gratuitatea frumuseții siguranței cinice a morții. Aceasta mi se pare, pe scurt, lecția poeziei lui Emil Brumaru.” - Bogdan Crețu

Descoperă mai multe cărți scrise de Emil Brumaru

Dacă ți-a plăcut cartea Opere VII. La ruinurile galanteriei. Opera postumă, scrisă de Emil Brumaru, cu siguranță vei aprecia și celelalte titluri semnate de același autor Cad castane din castani. Amintiri de ieri şi azi , Polirom Opere V. Crepusculul civil de dimineaţă , Polirom Amintiri din rai , Humanitas