Drept privat roman

Problema importanței „Dreptului privat roman” s-a pus încă din epoca renașterii, pentru că dreptul privat roman a trăit o viață proprie, în sensul că a supraviețuit societății care l-a creat și s-a aplicat atât în Evul Mediu, cât și în epoca modernă, spre deosebire de toate celelalte sisteme de drept ale antichității, care au rămas simple documente arheologice și prezintă numai o valoare culturală sau de cunoaștere. Acest fenomen de vitalitate cu totul excepțională a fost explicat fie prin factori de natură obiectivă, fie prin factori de natură subiectivă.

Cert este faptul că „Drept privat roman” este expresia juridică generală și abstractă a relațiilor dintr-­o societate care se întemeiază pe proprietatea privată și pe economia de schimb. Astfel încât, orice societate, din orice epocă istorică, dacă se întemeiază pe proprietatea privată și pe economia de schimb, găsește gata elaborate în dreptul privat român, toate conceptele, categoriile, principiile și instituțiile necesare în vederea reglementării juridice a acestor relații.

Prezența ediție a fost completată cu un capitol de „terminologie juridică romană”, în care, alfabetic, sunt explicați aproape 1500 de termeni din dreptul roman.