Fortăreaţa nebunilor (Vol. 5)

Al cincilea roman din seria Andrei Mladin ATHANARIC. O societate misterioasa, cu multe ramificatii internationale. Scopul ei – sa controleze mintea adversarilor incomozi din politica, afaceri, presa sau cultura. Metoda – ii arunca in ospicii pe baza unor diagnostice false sau ii ucide pur si simplu. Dupa intalnirea cu un miliardar misterios, Andrei Mladin se pomeneste internat intr-un sanatoriu unde se petrec lucruri sinistre. In timpul supliciului gaseste indicii care par sa arate legatura dintre ATHANARIC si disparitiile multor personalitati din istorie, printre care si a celui mai mare poet al romanilor. Si, nu in ultimul rand, a unui tanar care se zbatea din rasputeri sa ajunga pe un taram al libertatii si ale carui aripi au fost frante definitiv. Cei trei muschetari au fost de fapt patru: Athos, Porthos, Aramis si D’Artagnan. Lor li se adauga, in mintea mea, Andrei Mladin, fermecatorul „detectiv fara voie” din romanele lui George Arion Atac in biblioteca, Profesionistul, Trucaj, Tinta in miscare etc. Si asa cum m-am bucurat cand am citit Dupa douazeci de ani de Al. Dumas, intrucat mi s-a oferit prilejul sa-i „revad” pe muschetari, asa ma bucur acum, cand Andrei Mladin, un muschetar solitar al vremii noastre, revine intr-un nou roman purtand semnatura de aur a lui George Arion: Fortareata nebunilor. Andrei Mladin a mai imbatranit, dar numai atat cat sa devina mai distins si mai interesant pentru femei. Iar aria investigatiilor lui s-a extins, cuprinzand acum si secolul nouasprezece, spre sfarsitul caruia un mare poet a murit in mod misterios.