Ferma animalelor (editie de buzunar)

Într-o nouă traducere, de Ona Frantz Cînd animalele de la fermă îşi alungă stăpînul beţiv, toate sînt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceşte peste program, astfel productivitatea creşte şi, pentru moment, gurile sînt sătule. Regulile de aur ale colectivităţii vor fi înscrise cu litere uriaşe pe un hambar: toate animalele sînt egale, nici un animal să nu bea alcool, să nu poarte haine, să nu doarmă în pat, să nu-şi ucidă semenii. Dar nu trece mult pînă cînd porcii preiau conducerea fermei şi se bucură de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtilă ironie la adresa regimului comunist, poate fi înţeles fie şi numai din ultima regulă care mai rămîne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sînt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele”.