Fisura privirii

Biologic, prin stil, comportament şi gusturi literare, Gheorghe Vidican e un postmodernist. Unul atipic, însă, care preia cum grano salis gesticulaţia plină de spectaculozitate a congenerilor săi. În propria creaţie, Vidican rămâne un nostalgic al modernismului calm, de tip Ion Pillat, al patetismului blagian şi-al sincerităţii de primă instanţă a expresionismului interbelic. Gheorghe Vidican nu se fereşte de confesiunea directă, nemediată, la limita brutalităţii, dar nici nu-şi refuză deliciile cochetării cu sentimentalismul ironic. E o formulă pe care a îmbrăţişat-o încă de la primul volum. Purtând această mască, a învins modele şi a triumfat asupra contextelor. Masca Vidican conferă stabilitate şi dinamism unei voci lirice îngroşate cu sistem şi delicată cu metodă. (Mircea Mihăieş)