Șamanismul înainte și după Mircea Eliade

Volumul de față poate constitui un model de interpretare științifică a operei eliadiene, nu doar în ceea ce privește șamanismul, ci și referitor la celelalte teme majore ale operei, propunând o privire de ansamblu atât asupra evoluției studiilor dedicate șamanismului, cât și asupra tensiunilor dintre diversele școli de interpretare, oferind un spectacol fascinant al modului în care diferitele metode științifice se identifică, se confruntă și se definesc.

În lumea academică occidentală, Mircea Eliade este cunoscut ca istoric al religiilor și mai puțin ca scriitor de ficțiune. Giovanni Casadio se numără printre puținii istorici ai religiilor care cunosc opera lui Eliade în integralitatea ei. Fiind un gânditor de formație umanistă și posedând o vastă cultură, prin maniera sa de a scrie, Casadio se apropie de acel ideal gândit de Eliade, cel al hermeneuticii creatoare, pe care o numea „calea regală” ce poate fi urmată de un istoric al religiilor.

În 2014, Giovanni Casadio a publicat un volum dedicat studiului șamanismului, o temă de cercetare foarte vastă, ce a necesitat parcurgerea unei bibliografii impresionante. Datorită experienței sale deosebite, autorul a reușit să creeze o lucrare foarte densă din punct de vedere conceptual, metodologic și critic.

Lucrarea este împărțită în trei secțiuni majore, ordonate cronologic în funcție de apariția cărții lui Mircea Eliade – Le chamanisme et les techniques archaïques de l’extase (1951), considerată o „cumpănă” ce desparte apele în acest domeniu de cercetare.

Este o șansă deosebită că unul dintre marii specialiști în istoria religiilor s-a aplecat asupra contribuției lui Mircea Eliade în studiul șamanismului: stăpânind în mod exhaustiv bibliografia oceanică dedicată acestei teme de cercetare, cunoscând în mod strălucit aproape tot ceea ce ține de domeniul istoriei religiilor (metodologii, opere de referință, istoriografia și evoluția acesteia), Casadio ne oferă o viziune extrem de complexă și de minuțioasă asupra metodei pe care Eliade a folosit-o în lucrările sale majore, punând bazele acelei hermeneutici specifice istoriei religiilor.

Cuprins:

ȘAMANISMUL ÎNAINTE ȘI DUPĂ MIRCEA ELIADE

Capitolul I – Înainte de Mircea Eliade

Capitolul II – În timpul lui Mircea Eliade

Capitolul III – După Mircea Eliade

ȘAMANUL DISECAT DE CĂTRE ȘAMANOLOGI: ANTROPOLOGI, FILOLOGI, ARHEOLOGI, ISTORICI AI RELIGIILOR ȘI ALȚI SAVANȚI ÎN OFENSIVĂ

Bibliografie

APENDICE 1

APENDICE 2

APENDICE 3

APENDICE 4

APENDICE 5