Văpaia

„Printr-un ciudat vicleşug al sentimentului, i se părea că nu simte nici o dorință de a o revedea. Imaginea pe care i-o păstra în minte îi îndestula gândurile. Prezența ei mai degrabă îl neliniştea decât şi-o dorea. La ce bun să revadă ea o ființă obişnuită? A-i vorbi ba de una, ba de alta i se părea cu neputință. André ar fi preferat ca ea să rămână departe de el. Absența ei îl scutea să-i mărturisească iubirea. De altfel, ce vorbe să fi găsit îndeajuns de înflăcărate? Şi apoi, i-ar râde în nas! L-ar lua peste picior!”