Ultimul cuvânt. În dialog cu Alexandru Ștefănescu

„Firul roșu" al vieții mele e împletit, de fapt, din mai multe „fire": sensibilitatea de stânga și adeziunea față de marea literatură. Prima a căzut la noi în desuetudine, a două a ajuns mai degrabă lăudată decât citită. Sunt un personaj atipic, izolat în opțiuni „inoportune". (…) Fără a-mi fi tăinuit vreodată evreitatea, am rămas necredincios și nepracticant. Nu m-am dezis de moștenirea iluministă laică, potrivit căreia toate religiile le inventaseră oamenii, spre a-și compensa necazurile, bolile și moartea. M-am considerat mereu ateu. Pe măsura maturizării m-am apropiat însă de înțelepciunea marilor religii, încercând de câteva ori să comentez ambele Testamente biblice. La bătrânețe mă aflu în miezul aceluiași paradox: recitesc Biblia la fiecare nouă traducere-editare, cu sublinieri conștiincioase; și, totodată, rămân convins că cele două Testamente sunt creații umane, ele și celelalte „texte sacre". Necredinciosul poate aprofunda orice fel de credință. (I.I.)

Descoperă mai multe cărți scrise de Ion Ianoşi

Dacă ți-a plăcut cartea Ultimul cuvânt. În dialog cu Alexandru Ștefănescu, scrisă de Ion Ianoşi, cu siguranță vei aprecia și celelalte titluri semnate de același autor Scrisori filozofice către o doamnă , Humanitas Izvoare biblice , Tracus Arte