Leul din Alexandria

Un roman autentic, o incursiune captivantă în trecut, o explorare în miezul genezei primelor texte creștine despre Iisus Cel Înviat.

Cum ne-am putea apropia mai bine de Persoana Celui Înviat, dacă nu prin ochii unui evanghelist? Și nu doar citindu-i istorisirea, ci încercând să-i înțelegem, cât mai bine, viața, căutările și ­traseul spiritual neobișnuit ce au dus la alcătuirea unui text nemuritor precum Evanghelia după Marcu – cea mai veche dintre Evanghelii. Neîndoielnic, în Leul din Alexandria, Jean-Philippe Fabre rea­du­ce la viață tensiunea primilor ani ai propovăduirii apostolice nu doar prin admirabilele descrieri geografice sau prin reunirea de informații inedite despre meșteșuguri antice, ci mai ales prin apropie­rea de adolescentul Marcu, în zbaterea puternică a descoperirii de sine și a maturizării. Suntem atrași în această povestire palpitantă desfășurată în ținuturile mediteraneene ale primului secol creștin și purtați într-un periplu menit să descopere Vestea cea Bună întregii lumi, pe fondul tumultuos al veșnicelor pasiuni omenești trăite cu înflăcărarea și ardoarea unui suflet și inimi de Leu.

_ Am simțit o putere de neînvins. Voiam să‑L urmez, să‑L urmez pentru că era El, să‑L urmez atunci când ceilalți Îl părăsiseră… Încon­jurat de soldați, El S‑a întors. În lumina lunii pline, mi‑a aruncat o privire pe care nu o voi uita niciodată. M‑am zbătut. Am lepădat ­pânza… Am fugit cât am putut de repede. Am urcat Muntele Măslinilor. Am alergat către pustiul Iudeei, ca David. Mi‑era rușine. Eu, leu? Ce amăgire!... Nu‑L întâlnisem pe Acest Om decât pentru a fugi de El... Câteva zile mai târziu, Petru m‑a botezat... S‑a purtat ca un tată cu mine timp de trei ani. Dar cicatricea e tot aici, „rana” e des­chisă. Sunt un leu îmblânzit..., însă un leu rănit pentru totdeauna..._