Cântec pentru cei neîngropaţi

Avînd ecouri din cărţile lui Toni Morrison sau William Faulkner, din Odiseea ori din Vechiul Testament, Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă un portret de familie şi o poveste despre luptă şi speranţă. Jojo are treisprezece ani şi încearcă să înţeleagă ce înseamnă să fii bărbat. Leonie, mama lui, e într-un veşnic conflict cu sine însăşi şi cu cei din jur. Este o femeie de culoare, în timp ce Michael, tatăl copiilor ei, e alb. Luptîndu-se cu realitatea brutală a condiţiei şi situaţiei în care se află, încearcă să fie o mamă mai bună, dar nu reuşeşte să-şi pună copiii înaintea propriilor nevoi, în special a consumului de droguri. Cînd Michael este eliberat din închisoare, Leonie, însoţită de copii şi de o prietenă, se urcă în maşină şi pornesc la drum spre nord, spre Ferma Parchman, Penitenciarul Statului Mississippi. Aici se mai află un băiat, fantoma unui deţinut mort care poartă, în rătăcirile lui, întreaga istorie urîtă a Sudului. Şi el are cîte ceva să-l înveţe pe Jojo despre taţi şi copii, despre moşteniri, despre violenţă, despre iubire.