Dumnezeu după metafizică. O teologie estetică

„Întrebarea călăuzitoare a acestei lucrări este „Cum putem să-l gîndim pe Dumnezeu după metafizică?”. Totuși, aș vrea să adaug imediat o precizare: aici termenul „după” nu înseamnă neapărat „împotriva” sau „fără”. Folosesc termenul „după” cu următoarele trei sensuri: (a) ca ceva posterior (post) într-o ordine temporală sau de altă natură, (b) ca ceva în conformitate cu (secundum), în sensul în care spunem despre o pictură că este făcută după Rubens, și (c) ca o căutare (petitio), în sensul de „a merge după” ceva sau de „a fi pe urmele” cuiva – o investigație, dar și o interogare.

Aceasta înseamnă că gîndirea lui Dumnezeu explorată aici va trebui să fie atît în acord cu tradiția metafizică (secundum), cît și diferită de sau altfel decît această tradiție (post). Această explorare se poate desfășura doar printr-o interogare (petitio) a complexului conceptual de atribute divine, ca ființa, omniprezența, omnipotența, omnisciența, veridicitatea și eternitatea.

Nu pretind că voi înlocui vechile categorii metafizice cu altele, poate abia descoperite, în afara metafizicii sau dincolo de ea. În schimb, ceea ce caut sînt anumite locuri comune (topoi) în istoria filozofiei, noțiuni sau paradigme care, de regulă, sînt mai puțin reliefate și deseori omise sau uitate. ”