Vei ieși din vis și vei umbla

„Eu cred cu tărie că un poet care vede cum „Peste Sahare se întind imense biblioteci”, iar „sub nisip se învață o limbă nouă”, un poet care vede „Până și ochii bunului Dumnezeu (care) par doi licurici/ în întuneric” nu prea are șanse să umble cu mintea lui în afara Poeziei. Aș mai întinde o capcană cititorului, îndemnându-l să nu-i scape la lectură poemele, că, deh, Liviu Mircea e poet, ca atare, iubește, așa că, la vederea doamnelor, ochii i-au mai înmugurit: „Sub ploaia de-afară, ochii noștri încolțeau unul după altul”.

Cât despre meleagurile îndepărtate pe care le-a străbătut de-a lungul multor ani, cred că este vremea să-și accepte sentința pe care el însuși și-a dat-o: „Cu timpul, depărtările intră la apă ca oamenii bătrâni”.” (Ion Mureșan)

„Cu o biografie fabuloasă, Liviu Mircea a strâns sub pleoape multe imagini pe unde a călătorit și, în inima sa, multe iubiri, toate un fel de tezaur prețios, imaterial. Ele sunt un prilej nu de rememorări, ci de retrăiri intense, într-un prezent care înglobează trecutul viu. Rar atâta superbă și dramatică revenire fără nostalgii și melancolie, fără sentimente amăgitoare și regrete, la un prezent-trecut continuu, necontradictoriu, doar un elogiu al vieții, așa cum a fost ea, neprevăzută și generoasă, chiar în momentele dificile. Totul împrospătat de un șuvoi impetuos, de un flux vital uimitor și energic de imagini. Mereu ceva stenic și proaspăt te cucerește la acest poet, dialogând cu cititorul, confesându-se, fără să se plângă, dimpotrivă, parcă mereu gata de o nouă iubire, de un nou drum.

Am putea cita de oriunde din acest volum, timbrul autentic nu se dezminte, poeziile nu te dezamăgesc, au o unitate clară, unind sentimentul cu plăcerea spunerii simple, firești, cu asocieri imagistice originale. Un volum care se impune prin însușirile unei modernități dincolo de mode la zi, destructurante, de grotesc și minimalism, un volum actual și solid.” (Adrian Popescu)

„Fiecare scriitor e un drum. Cu cât lista e mai lungă, cititorii par că sunt noduri de drumuri.” (Liviu Mircea)