Livada cu spaime

Clepsidră în Sol Major

Tocmai am măsurat timpul,

mi-a dat cu plus,

nicio virgulă schimbată

în destin.

Nu-mi plac aniversările,

sunt prea mare albastră,prea

mare cu sare de-acum,

fac pe măscăriciul feminin,

mimez,

țin discursuri aranjate de Edit Piaf,

dansez până la uitare,

pieptul îmi tresaltă o secundă măruntă,

poate două,

fără cofeină.

Gândul mă duce la bărbatul elegant

şi sclipitor

care a fost tata.

Un pahar cu vin de Máderat, vă rog, zicea.

Era îngrijitorul fricilor mele,

printre cireși, lângă nuc,

pe deal la struguri.

Aveam o livadă imensă de spaime.

Tata e departe, îmi numără gândurile.

Câteodată

îi ies cu minus.