Apollonios din Tyana

Prima biografie a acestui personaj fascinant care a trăit în sec. I d. Ch., a fost scrisă de Filostrat. Potrivit preferințelor epocii și perfect adaptată acestei nevoi de inițiere tainică și de extaz religios, care captiva mulțimile acelor timpuri, Viața lui Apollonios pare să fi fost compusă pentru a sădi în omul predispus la o asemenea alegere, o cucernicie fierbinte, un ascetism aspru, rarele daruri ale clarviziunii, ale vindecării și prezicerii, idealul, de atunci, al unui pitagorician. Filostrat, într-adevăr, îl prezenta pe înțeleptul din Tyana ca pe moștenitorul doctrinei, al regulilor de viață și al științei taumaturgice și mistice ale înțeleptului Pitagora.

De-a lungul timpului figura acestui personaj misterios a continuat să suscite interesul, mai ales pentru că, așa cum pe bună dreptate scria John Burnet: "Apollonios din Tyana era pe deplin îndreptățit să se considere moștenitorul spiritual al lui Pitagora, căci teurgia și taumaturgia școlilor grecești posterioare nu au fost decât fructul seminței aruncate în pământ de generația de dinaintea războaielor persane". După exemplul lui Pitagora, Apollonios a întreprins multe și istovitoare călătorii pentru a deveni "înțeleptul tuturor înțelepciunilor". Totuși, sincretismul religios, atât de răspândit în perioada în care a trăit, impunea, de asemenea, ca omul cucernic să fie credinciosul tuturor cultelor, adoratorul luminat al tuturor zeilor din lume și inițiatul în toate secretele Misterelor.