Dosar Lenin. Vraja nihilismului

Adevărul pe care îl spun Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu este limpede, clar, orbitor, şi tocmai din acest motiv îi sperie pe cei care, îngrămădinduse unii lângă alţii, murmură bleg, abia mişcându-şi limba: Păi cum, da chiar aşa, navea regimul nimic bun? Răspunsul meu este: da, avea ceva bun. Arată clar splendoarea anilor când demonismul nu triumfase încă! Da, avea ceva bun: îi făcea pe oameni să iubească cultura de pe vremuri, scriitorii şi pictorii de odinioară, filosofii de demult şi secolele când oamenii nu dispuneau încă de oameni cum dispune un măcelar de marfa lui. Toma Pavel

Titlul acestei investigaţii de o acută actualitate şi de o casantă luciditate ar fi putut fi Cartea îngrijorărilor. Dincolo de excepţionala informaţie adică dincolo de caracterul istoric, informativ, documentar şi ideologic ea este un sever avertisment la adresa fascinaţiei reprezentate în lumea de azi de revenirea demonilor nihilişti. Obsesia mesianică, vraja puterii absolute, anihilarea individualităţii umane şi a democraţiei, cultul presupus eroic al terorii, al masificării primitive, al radicalismului bazat pe sacrificiu, într-un cuvânt, noul universalism politic, sunt demontate admirabil, deodată cu primejdiile stângii fasciste ce pare să fi invadat mediile intelectuale atât din Vest, cât şi din Est. Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu propun o profundă lecţie de hermeneutică istorică şi politică într-un moment când totalitarismul incandescent pasiunea revoluţionară cu nuanţe involuntar religioase îşi ascute din nou cuţitele. Lenin se relevă a fi, în dialogul celor doi şi în analizele lor, numele de cod al eternei fascinaţii a autodistrucţiei în lumea modernă. Mircea Mihăieş

Marius Stan şi Vladimir Tismăneanu, prin noua lor carte, despre Lenin şi leninism, intră în descrierea şi analiza unuia dintre fenomenele cele mai importante ale secolului al XX-lea. Într-adevăr, care este cheia acestui secol, dacă există vreuna: Primul Război Mondial, totalitarism