Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal. Teatru

Zece definiţii subiective ale teatrului

1. Teatrul este un om care vine în faţa altui om şi îi spune: sunt oglinda ta, sunt umbra ta, sunt pleoapa ta, sunt amiaza ta, sunt tu.

2. Teatrul este o încăpere mare fără ferestre unde oamenii devin ferestre.

3. Teatrul este atunci când cineva te invită să intri în propriul său creier, în propria sa inimă şi în propria sa fiinţă, iar tu o faci ezitant, dar descoperi că eşti primit acolo cu mare bucurie şi cu braţele deschise întrucât ai darul de a vindeca, cât de cât, măcar puţin, durerile lumii.

4. Teatrul este o numărătoare inversă esenţială pentru umanitate, făcută de cineva care a uitat ordinea cifrelor.

5. Teatrul este Beckett care se uită la o piesă de Cehov care se uită la o piesă de Shakespeare care se uită la o piesă de Euripide care îl recită pe Homer care se uită la cer cu ochii săi orbi.

6. Teatrul est un depozit de scaune din interiorul căruia se aud uneori ţipete, urlete, muzică. Nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo, oamenii fac uneori coadă în faţa clădirii, trag cu urechea, dar nimeni nu are curajul să intre înăuntru. Este adevărat că unii dintre cei care au intrat nu mai ies niciodată.

7. Dar, de fapt, ce este teatrul? Îl întreabă brusc sufleorul pe actorul care tocmai işi debitează monologul cel mai important din piesă. Perturbat, marele actor işi uită rolul, se înfurie, se duce la cuşca sufleorului, îl înşfacă de guler şi încearcă să-I tragă afară, dar nu reuşeşte întrucât sufleorul se zbate teribil şi strigă după ajutor. În tot acest timp spectatorii râd în hohote, regizorul face atac de cord, iar o doamnă din primul rând se indrăgosteşte de sufleor.

8. Teatrul este o cortină făcută din pleoape.

9. Teatrul este un fier de călcat făcut din aburi pentru a călca nişte cămăşi făcute din ceaţă.

10. Ce este teatrul nu ştiu, dar ştiu precis ce nu este. Nu este un tren care ajunge la timp, nu este o maşină de calculat, nu este o săptămână formată din şapte zile, nu este o mână care are cinci degete şi nu este un iluzionist căruia îi reuşesc numerele.

(MATEI VIȘNIEC)

 

Descoperă mai multe cărți scrise de Matei Vişniec

Dacă ți-a plăcut cartea Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal. Teatru, scrisă de Matei Vişniec, cu siguranță vei aprecia și celelalte titluri semnate de același autor Sindromul de panică în Orașul Luminilor , Polirom Dorin Creţu: Pictură/Painting (catalog expoziţie) , AnnArt Negustorul de începuturi de roman (Top 10+) , Polirom