Psihologie generală

Probabil că în istoria științei nu există un alt concept a cărui definire să fi suscitat atâtea dispute și controverse ca cel de psihic. Tocmai pe tărâmul lui s-a produs scindarea gândirii filosofice în materialistă, care va subordona psihicul determinațiilor și însușirilor materiei, și idealistă, care va lega psihicul de determinările pur spirituale, extramateriale, transcendentale.

Definirea psihicului se realizează printr-o serie de raportări corelate, și anume:

a) raportarea la lumea externă, din care rezultă natura sa existențială de formă subiectivă, ideală de reflectare și de formă particulară de informație la nivelul organismelor animale, bazată pe semnalizare-designare-reprezentare; b) raportarea la sistemul nervos, la creier, din care rezultă statutul lui de funcție specifică a creierului realizată în cadrul comunicării informaționale a individului cu lumea externă; c) raportarea la serviciile de adaptare și de reglare ale organismului animal, din care decurge statutul său de formă specifică, calitativ superioară, a vieții de relație, și rolul instrumental-reglator în desfășurarea comportamentului.