Copilul cu plug

Scrise la mijlocul anilor 1990, poeziile lui Mihai-D. Grigore se reunesc într-o carte actuală, a trezirii cu toate simțurile la pândă, un copil care crește repede, așteptându-și, înfiorat, prea-omeneasca și dureroasa coroană de spini a înțelegerii.

Metamorfoză

În veșnicele plaiuri ale vânătorii/ am sosit cu ultimul tren,/ lovit de o săgeată/ chiar în conștiință.// Peste tot numai arbori. Unde‑or fi oamenii?!/ Probabil la vânătoare, dacă nu, la biserică./ Am pornit pe cărarea de luceferi/ spre castelul de cleștar... În prima odaie/ mi s‑a pus pe frunte/ o coroană de frunze,// în odaia a doua/ am fost îmbrăcat/ cu o pelerină de scoarță,/ iar în a treia odaie/ am fost încălțat/ cu niște rădăcini pe măsură.// Apoi am fost plantat lângă râu.// ...numai mâinile le aveam libere/ ca să pot bea apă.