Vraja Africii (Vol. 1)

„Văzute printre deschizăturile gardului, animalele acelea păreau că se înmulțesc mereu. Mugetele lor creșteau necontenit... Santinelele, fără să scoată un cuvânt, așteptau ordinele noastre. Laffite și cu mine ne frământam creierul, ca să ghicim ce soi de animale erau acelea. Trecură astfel câteva minute; se impunea totuși să luăm cât mai curând o hotărâre. Neașteptata apariție a uneia din bestii în mijlocul taberei grăbi această hotărâre. Pe unde intrase? Asaltul celorlalte ne dete cheia enigmei. Grămadă, asemenea apei care iese bolborosind dintr-o sticlă, năvăliră o mulțime printr-o spărtură a gardului pe care nu o acoperise încă flăcările. Erau prea mici ca să fie lupi... erau prea mari ca să fie câini. Aveam de-a face cu șacali, aproape inofensivi când sunt izolați, dar primejdioși când sunt în turmă, mai ales importanța aceleia pe care o aveam în fața noastră. Câteva focuri de armă îi opriră un moment, timpul strict necesar ca să schimbăm armele și să luăm puștile de vânătoare cu cartușe ale căror tir era mult mai eficace decât al gloanțelor.”

Mihai Tican Rumano, Vraja Africii