117 scriitori români

„In general locurile si cadrele au fost alese intamplator. De cele mai multe ori m-am lasat condus catre anumite situatii, nu de putine ori in locuri complet noi. N-am tinut cont de ora din zi si nici n-am cautat lumina perfecta dinainte. Uneori am pozat in cea mai dura lumina de la pranz, in plin soare, in contre jour. Alteori in lumina foarte slaba sau lumina de bec murdar. Mi-am propus sa descopar ce-mi ofera momentul respectiv, ce-mi transmite fiecare persoana si cum putem comunica. Fotografiile din album sunt rezultatele acestui triunghi.” Mircea Struteanu

„M-am gandit adesea la ce se poate exprima prin fotografie si nu se poate exprima prin alt limbaj artistic. Care este, adica, specificul fotografiei. Cred ca raspunsul e foarte simplu. Un fragment de realitate isi lasa amprenta pe pelicula sau pe senzorii de imagine ai aparatului foto si aceasta amprenta devine imaginea fixa pe care o contemplam. Intotdeauna, fotografia trimite spre Real. Nu avem acces la Real, bineinteles, dar avem acces la urma lui. Implicit, o fotografie e cu atat mai buna cu cat pare sa fi inghetat o frantura semnificativa, importanta, din realitate. Iar atunci cand in fotografie apar oameni, ea e cu atat mai buna cu cat ceva din lumea interioara a acelor oameni ajunge pana la noi. Or, zic eu, asta reuseste sa faca aceasta serie de fotografii. O multime de stari si emotii sunt zugravite pe chipul sau pe trupul celor fotografiati: relaxare, frustrare, bonomie, teama, jena, suferinta, joaca, bucurie, morga, dispret, plictiseala, incrancenare etc. Nu poti sa nu te gandesti, vazand imaginile lui Mircea Struteanu, la ce spunea mai demult un confrate al celor fotografiati aici, si anume ca adancimea este ascunsa la suprafata lucrurilor.” Radu Jude

„Fotografiile lui Mircea Struteanu nu sunt portrete cu scriitori, ci peisaje cu scriitori. Spatiile in care au fost facute arata ca fotograful si-a lecturat subiectii si ca in acest album schiteaza o descriere vizuala plina de subtilitati si detalii neasteptate. Intr-o tara care-si ignora scriitorii, proiectul lui e mai mult decat binevenit. E un tribut adus celor mai tacuti dintre artistii romani, care-si publica prozele si versurile in tiraje nedrepte.” Cosmin Bumbut