Neistovita inima vântului

Cred că poemele lui Miron Kiropol sunt făcute - și sper că antologia de față s-o dovedească - întâi de toate pentru a fi citite cu bucurie și uimire copilărească. Apoi recitite cu melancolia meditativă a celui ce a trecut prin atâtea și atâtea întâmplări neprevăzute ale vieții. Iar în cele din urmă - preponderent în textele de senectute - versurile lui să te surprindă cu foșnetul discret al acelui inexorabil care se apropie pentru fiecare ființă gânditoare. Iertarea și extincția se proiectează acum laolaltă cu blânda epifanie.

(Constantin Abăluță)