Când copilul plânge

Cum face un nou-născut ca să spună că îi este foame? Plânge. Cum poate anunţa că este momentul să i se schimbe scutecele? Plânge. Cum se poate revolta când tatăl său îl sărută cu prea mult foc? Plânge. Plânsul este singurul mijloc pe care îl are pentru a comunica nevoile, dorinţele, neplăcerile. Plânsul este primul „cuvânt” pe care ni-l adresează copilul, prima conversaţie pe care o poartă cu noi. Iată de ce este atât de important să o înţelegem şi să o interpretăm: din modul în care „răspundem”la plânsul său, micuţul învaţă să stabilească legături, să cunoască lumea, să-şi construiască propria apărare. Din carte pot fi aflate diferitele tipuri de plâns (de foame, de suferinţă fizică, de teamă, de nevoia de a nu fi singur, de neplăcere, de somn, de dorinţă de singurătate, de gelozie, de oboseală, de nervozitate, de furie…) şi sugestiile pentru a interveni într-o manieră eficientă şi plină de blândeţe.