Noul Testament relevat prin 365 de sonete

Prefață de Pr. Ioan CHIRILĂ

Cuvânt de prețuire de Pr. Dorel Octavian RUSU

Pe copertă: Julius Schnorr von Carolsfeld, Transfigurarea lui Hristos, 1860

„Noul Testament în cel vechi se ascunde.

Vechiul Testament în cel nou se descoperă.”

FERICITUL AUGUSTIN

D_oamne, miroase greu! De patru zile_

L-am îngropat pe Lazăr. E-n mormânt.

De-ai fi venit la timp, nu l-ar fi frânt

Moartea cea grea, stingând a lui feștile.

Chiar ucenicii spun că inutil e

A încerca-nvierea. Nici un sfânt,

Din câți au străbătut acest pământ,

N-ar reuși. Cu orice ustensile.

Iisus a plâns cutremurat în Sine,

Dar a strigat: Lazăre, vino-afară!

Apoi tăcere grea. Oameni-ciorchine.

O stafie începe să răsară:

E înviatu-n fâșii cu rășine,

Pășind încet. Ca pentru-ntâia oară.

Pașcu Balaci

Când vezi Sfânta Scriptură, vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul Binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat ca profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dove-direa veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului. (Pr. Ioan Chirilă)

Departe de a fi o simplă versificare și transpunere facilă a textelor, sonetele sunt o realizare elaborată, șlefuite cu migală, limbaj elevat și inspirație, cu un conținut de sinteză a mesajelor biblice. Autorul realizează cu artă, în mod original, o adevărată exegeză scripturistică adusă la nivelul și așteptările contemporane. Fără a fi teolog în sensul propriu al cuvântului, autorul își desfășoară o vocație veritabilă de a descoperi și a desluși filoanele cele mai semnificative din Cartea Cuvântului lui Dumnezeu. (Pr. Dorel Octavian Rusu)