Femeia din oglindă eram eu

Am scris această carte în memoria soțului meu. Au trecut șaptesprezece ani de atunci. Și SLA, sau scleroza laterală amiotrofică, continuă să lovească. Știința nu a găsit încă răspunsuri la boală. SLA este o afecțiune neurodegenerativă fatală, prin scăderea progresivă a forței musculare de la nivelul feței, toracelui, abdomenului și membrelor.

Prin confesiunea mea am vrut să împărtășesc lumii din experiența, din trăirile mele, să știe cum trebuie să procedeze cu un bolnav SLA. Totodată, am scris și ca o terapie pentru sufletul meu. Este povestea mea, a femeii care și-a pierdut jumătatea după o luptă cu SLA... Și ea a reușit să supraviețuiască... s-a ridicat din cenușă, găsind vieții un sens... S-a eliberat de trecut, deschizându-se spre viitor, devenind o femeie nouă, puternică. Ea nu a uitat, dar și-a dat voie să trăiască, să iubească și să fie iubită. Poate și aceasta a fost tot o lecție care a ajutat-o să fie puternică... și să strălucească...

Și, așa cum spun în carte, „întâlnirea cu celălalt nu a fost deloc întâmplătoare. O conexiune instantanee și atât de intensă nu poate fi decât parte a unei întâlniri karmice. Poate a apărut pentru a rezolva o datorie karmică veche sau pentru a-mi îndruma sufletul... să-i redea strălucirea de altădată... să-l elibereze din chingile trecutului... să se bucure.”

Privind în urmă, celor care trec acum prin momente grele le spun să nu-și piardă speranța niciodată. La capătul tunelului există o luminiță mereu... În viață nimic nu este întâmplător. Nici oamenii care apar în viața noastră nu vin din întâmplare... Totul este predestinat... Nici dispariția mamei înainte de editarea acestei cărți nu a fost întâmplătoare... Mă oprisem... aproape că terminasem cartea... Am ținut să includ și momentul acesta... Mi-era teamă că mă pierdusem, că o pierdusem pe femeia aceea puternică...

În amintirea lor am continuat... încercând să devin aceeași femeie puternică...