Mic tratat despre întâlnire și dialog

Tema acestei reculegeri o port în suflet de când mă aflu în Algeria ca dominican, fiindcă mă confrunt cu o situaţie pe care v-o închipuiţi: aceea a unor creştini cufundaţi într-o lume diferită. Este o şansă şi totodată un risc: o Biserică minusculă într-un ocean musulman. Fostul ministru algerian al Cultelor spunea cu generozitate: „Sunteţi o insulă în oceanul musulman”, dar suntem chiar mai puţin decât o insulă. Vă voi da câteva cifre pentru a descrie situaţia actuală a diecezei mele. Ea se schimbă şi evoluează neîncetat, de la an la an. Dieceza mea de Oran numără şase milioane de algerieni – e mare, reprezintă întreg nord-vestul Algeriei. Între aceste şase milioane de locuitori, patru sute sunt creştini practicanţi. Aceştia vin, efectiv, o dată pe săptămână, în locurile prevăzute, pentru a se ruga. În noiembrie 1989, pentru aceşti patru sute de practicanţi şi cele şase milioane de algerieni, dispun de douăzeci şi şase de preoţi şi de şaizeci şi cinci de călugăriţe.