Calea spre tine insuti

Aştepţi de zile, de luni, de ani, o anume întâlnire. Dar nu a venit încă. Nu s-a arătat. A întârziat mult, aşa încât ochii au început să sângereze de aşteptare, inima ţi s‑a sfâşiat de nerăbdare. O să-ţi spun eu, chiar dacă te doare: nu va veni. Nu mai aştepta. Nu pentru că te evită, ci pentru că nu poate veni... Nu va veni niciodată acel sine pe care-l aştepţi de ani şi ani, cu care ţi-ai dat întâlnire. Nu va veni niciodată ziua în care se va arăta înăuntrul tău un sine plăcut, impecabil, fără de păcat, fără cusur. Nu poate veni, pentru că pur şi simplu el nu există. Începe călătoria chiar dacă nu te simţi pregătit. Chiar dacă nu te simţi perfect, bun şi impresionant... Nu aştepta ca întâi să simţi pentru a dărui. Nu aştepta să te simţi bine şi perfect pentru a trăi. Dar nu ştiu calea, vei spune. Chiar dacă nu o ştii, nu e nevoie. Când păşeşti, se deschid drumurile şi vezi peste tot ivindu-se cărări. Tu pur şi simplu nu aştepta să te simţi pregătit pentru a porni. Este o capcană. Porneşte, şi calea te va învăţa. Calea este în toate…