Acolo unde ai tăcut cu mine

„Acolo unde ai tăcut cu mine e un cvasiroman și gotic, și neoexpresionist, și simbolist, și de un poetic inițiatic-oracular. Deși eliptic și ambiguu, acest text straniu are, de fapt, un personaj central; altul decât cel în jurul căruia gravitează spirală narativă. Acest personaj invizibil – a cărui prezență-absență devine tot mai sufocantă – este ceea ce nu poate fi spus. Mi se pare că proiectul poate inconștient al autoarei a fost de a inventa un fel agonic și crepuscular de a fi al cuvintelor, de a reda perplexitatea limbajului aflat în fața misterului. Întrucât cuvintele din această carte sunt cuvintele pe care le-ai putea folosi atunci când știi că nu poți înțelege sau că, după ce înțelegi, nu se mai poate decât tăcea. În cea mai fericită împrejurare – a tăcea împreună.”

Teodor Dună