Tuturor ne place iadul

Descensio ad inferos, „Călătorii în lumea de dincolo (și de dincoace)”, „Infernul sunt ceilalți”, regressus ad uterum – tot atâtea jaloane culturale sau bibliografice majore (dintre infinitele posibile) ce ar putea configura nădejdea unor punți de înțelegere către complicatul text semnat Renert Dusout. Şi toate la fel de inutile, până la urmă, fiindcă eseul său autoscopic, amar și miștocar până la exasperare (a eroului și a cititorului deopotrivă!) este, în realitate, groaznic de simplu. Nu simplist, însă. Grotescul narațiunilor sale, decantat ca o licoare grea de pelin și absint, are legătură și cu umbrele răsturnate din peștera Ideilor lui Platon, dar și cu meandrele (sau tentaculele?) răsfățului aparent al eroilor dintr-o societate lichidă ce devine, sub ochii noștri, lumea „post-adevăr” de astăzi. Semne ale vremii sau prologuri apocaliptice? Vă lăsăm a descoperi și decide singuri, după lectura unei cărți mici de stat, dar tare mare la sfat.