Conclav

Captivantul roman al lui Roberto Pazzi face dintr-o adunare epocală a Occidentului ocazia unei indiscrete radiografii a societăţii: un portret al Italiei de astăzi, suspendat într-o atmosferă vag suprarealistă şi grotescă, uneori desacralizată, dar, oricum, posibilă. Graţie unei scriituri de o intensă forţă vizionară, autorul evocă noi victime ale istoriei, căreia îi prefigurează un curs mai uman, fără teamă de a se măsura cu certitudinile şi miturile care susţin aripile visului colectiv, fie că acesta este încredinţat utopiei politice, fie că aparţine transcendenţei religioase. Écco şi Calvino au în Roberto Pazzi un urmaş valoros, în sensul că şi el face o trecere subtilă de la istorie la metaistorie... pe care o ia drept pretext pentru nişte construcţii minunate.