Amintirile Anastasiei la varstă de cinci ani

„Ce este copilăria, dacă nu o minune, o minune trăită de cei mici și retrăită de cei mari? O lume întreagă pe care am redescoperit-o cu fiica mea, Anastasia, pentru care am rescris lumea, înfrumusețând-o până la miraj.

Anastasia este nu doar iubirea mea, ci și eroina unei lumi de vis, zugrăvind la o lume reală. Așa am și surprins-o, construind, deretecând prin casă, făcând mâncare sau lucrând nelucrate prin grădină, reflectând la lume, inventând ea însăși povești. Imaginația ei nețărmuită a atras ceva din mine, și așa a început să mă cheme poezia.

Ea m-a chemat cu glas dulce și am urmat-o aici ca să pot spune ce fel de fetiță este fetița mea, cum arată lumea ei mică (și lumea cea mare, din care ea a prins doar frânturi), care-i sunt ocupațiile de zi cu zi și, mai important, cu ce ochi vede ea totul, cum reflectează la mersul lumii, la înlanțuirea tuturor lucrurilor văzute și nevăzute.”